picioarele ei cuprind luna, care-i alunecă printre glezne
împrăştie praf de aur către muritori blânzi, lipsiţi de aripi
umbrele se unesc în vise,
iar mainile ei cuprind sufletul devenit avalanşă de îngheţată
ştia că într-o zi luna se va odihni în tablou, fericită de ochii cu care vede pentru prima dată culorile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Un meteorit neastâmpărat ţopăind pe muzica sferelor, ispiti cometa cu lunga ei coadă de praf stelar auriu spre luna gleznelor
Muritorii blânzi se acoperiră cu praful de aur încremenind de frumuseţe.
Iar meteoritul topi untul dulce al sufletului şi mâinile fremătară îngemănate...
:) merci pentru comment si continuare :P
Trimiteți un comentariu