băbuţă? salvation?

mă întâlnesc la amiaz' cu amicul meu jean, un suflet muribund după senzaţii tari, care la fiecare întâlnire a noastră mă tot întreabă după vreo cinşpe minute de rigoare "ce mai face, băbuţa S.?"astăzi, în soarele blând de august, acest cuvânt băbuţă a făcut rotocoale mari înlăuntru meu. cum adică, bă, la 22 de ani, un amic mi se adresează cu acest simpatico-amăgitor diminutiv? şi în drum spre casă de la serviciu mirobolant, radiografiez propriu-mi stil de viaţă. socialmente vorbind mi-am restrâns teritoriu la câţiva oameni cu care îmi petrec serile, la câteva cafenele în care ne afumăm creierii, plămânii, hainele şi păru', visând împreună la marele concediu, la marea escapadă, la valuri şi la Praga, înşirând mărgele despre literaturi, picturi, culori. bârfim pe unu pe altu', analizăm comportamente umane, mai snobiş vorbind. şi apoi ne întoarcem fiecare în cuibuşoru' nostru, cu puţin la bord, ne punem în pat (cum zic sibienii) şi a doua zi o luăm de la capăt cu locurile noastre de muncă unul mai "minunat" ca celălalt. aşa trăieşte o băbuţa, socialmente speaking?

cred că unul dintre cele mai frumoase momente este cel în care stau numai cu mine, cu şiragurile de gânduri, printre culori, pensule, litere şi visuri. iar cum şi cuvântul în sine spune, această introspecţie e undeva înlăuntru. oare cine poate să arate cu deştu' unde anume? şi evidentcă ea se petrece cel mai bine când eşti numai tu cu tine.

recunosc îmi place să-i împărtăşesc lui i. despre asta.

so... cum se întâmplă să avem o viaţă de băbuţe sau moşuleţi?

şi care ar fi lucrurile care ne pot salva?

aburi din art

săptămâna asta a fost o pauză, o gură de copilărie, încărcată de mult mult zâmbet şi fericire. pincuţ, micul "sultan" de numai 9 luni mi-a bucurat universul, instinctele mele materne au invadat fiecare por...


1 august - am fost la o cântare, care a luat conturul unui teatru de revistă. jazzy tarot ne-a binedispus pe toţi, cu toate că într-un mod sincer mă aşteptam ca spectacolul în sine să curgă mai mult spre ezoterism. în aburii alcoolului şi a fumul neobosit de ţigară, am împărtăşit cu suflete pereche, prietene şi de sânge albastru trăiri pe care le-am sculptat pe o jumătate de A4 cu ajutorul unui pix înscripţionat boom.
so... titlul poeziei poştă este ART CAFE

Art Cafe

femeie clepsidră cu nisip în suflet,
parafină arzândă în smocul ţigării
Surâdem în fum şi ritmuri de jazz
Tiberian zboară, pianul pluteşte, iar sânul meu drept vibrează
Fulgere şi dorinţă de potenţial însorit
ăştia ziceau "sunt un fir de prag" şi io le-aş fi zis numa io-s un fir de praf şi bine-nţeles c-aş fi minţit.
umilinţa pentru dictatori nu există şi bine-nţeles că-n fiecare din noi se află ascuns un dictator şi-aşa mai departe
O experienţă mai mult decât interesantă, o altă faţetă a realităţii trăite în aburii alcoolului ţi rotocoalele fumului de ţigară
Gazelă neînfricată în SOL minor, plutesc prin jungla lată
a surzilor.
Zâmbeam în LA major, cu lacrimi de copil, neputându-mă
întoarce în triunghiul tău febril.
Frânturi de percepţie asupra unor sortimente trăite în intimitate şi...
io nu pot să scriu acum şi aici pentru că nu exist io ci altcineva în locu meu şi pentru că acum nu există aşa cum ar trebuie să existe acum
Mese rotunde, negre şi goale.
Feţe roşii, ochi lucioşi, muzică nu tocmai în surdină
o lume pentru cei ce se uită altfel la viaţă

cam asta e poşta :) la care au participat 4 persoane CSIM

introspecţie în clepsidră

picioarele ei cuprind luna, care-i alunecă printre glezne
împrăştie praf de aur către muritori blânzi, lipsiţi de aripi
umbrele se unesc în vise,
iar mainile ei cuprind sufletul devenit avalanşă de îngheţată

ştia că într-o zi luna se va odihni în tablou, fericită de ochii cu care vede pentru prima dată culorile

o privire blândă de după miller

îmi sting ţigara în scrumiera ce face cu ochiul cancerului plămânului şi a timpului, datorită formei ei de masinuţă simpatică, galbenă, şi mă apuc de scrijelit în tehnologia ce ne salvează, ne îngroapă ... netu'
într-o goană nebună de plafonare, miros flori, cărţi şi prizez litere. după un timp constat că de fapt, literele îmi dispar cumva în piele, iar eu devin goală. e groaznic acest sentiment al pustietatii...
viaţa de adult dezamageşte, căci tot universul odată visat s-a spulberat în 8 ore de lucru, în care te infectezi cu gânduri ce le duci până şi-n somn. toată libertatea mult dorită, e cumva înfundată în responsabilităţi, de care cândva ai fost mândru, iar acum le cari asemenea unui sclav. Vama e departe... şi te conformezi. mă gândesc la visurile mele din trecut, le gâdil pe cele din prezent şi realizez că i really have to get rid of my job. În celelalte ore rămase mă afund în cărţi şi imagini şi frânturi din oameni.

de o săptămână m-am mutat într-o nouă reşedinţă, lăsând în urmă amintiri, chefuri, vecini manelişti şi mult prea hardcore; şi am dat peste o comunitate liniştită, la bloc, guvernată de bătrâni, care se refugiază în micile apartamente în aşteptarea zilei de mâine.
astăzi vecina de vis-a-vis m-a chemat s-o ajut să o ridice pe mama sa, paralizată, care probabil într-un moment de revelaţie a crezut că poate merge din nou şi s-a ridicat din pat, dar inevitabil a căzut la 30 de cm de pat. O femeie foarte blândă, senină şi senilă totodată, care s-a uitat la mine cu nişte ochi limpezi fiind convinsă că mă cunoaşte de ceva vreme. am lăsat-o să călătorească cu ideile ei în barca preaminunată care o aştepta - patul. îmi inchipui patul un confident al său, o barcă cu toate pânzele sus, care o poartă în lumi minunate. Port această privire a ei în mine, cerul ei atât de senin... Suferinzii cum îmi place mie să-i numesc (bolnavii psihici) sunt cei mai minunaţi oameni, cu o sinceritate a propriei lumi, fantastică. Visul meu este să lucrez cu aceste suflete, să pictez cu ei lumi minunate pe care să le pot plia pe lumea noastră, iar ei să poată zâmbi autentic.
chiar, când ai zâmbit ultima oară autentic?
merg pe stradă, printre clădirile minunate ale sibiului şi mă uit la oameni, printre oameni şi să te uiţi bine, aceştia nu zâmbesc autentic, unde ne este fericirea? de ce nu o purtăm legaţi la picior, la ochi, la gât şi-n urechi?